Ce faci cu “Mai Mult ca Perfectul”?

Din cate iti amintesti, in paralel cu aceste articole, impreuna cu un grup de temerari in ale scrisului desfasor un proiect pilot ce se intinde pe parcursul a 90 de zile. Ei bine, in a 15-a zi s-a nascut o listuta de intrebari care-si asteapta raspunsurile.

La prima intrebare, pusa de Catalina, am raspuns deja.

Intrebarea era: “Timp, imi poti da?”
Raspunsul a venit in doua transe. Una dintre ele poarta numele de Exercitiu pentru Scriitorul care NU are Timp sa Scrie (pe care, daca nu ai facut-o inca, te invit sa-l citesti DUPA ce il termini pe cel de astazi. Nu de alta dar… daca o iei in ordine inversa, s-ar putea sa uiti sa te intorci pe aceasta pagina.)

Asa ca, astazi, mi-am propus sa luam la “puricat” intrebarea pusa de Lilioara, care graia asa: “Întrebarea 1/5 : am tendința in povestire să folosesc timpul mai mult ca perfect (el fusese). Este corect?”

 

Ce faci cu "Mai Mult ca Perfectul"?
Ce faci cu “Mai Mult ca Perfectul”?

 

Si, iata, ma vad nevoita sa recunosc: la aceasta intrebare nu am “scos” raspunsul instant.

Dar… intrebarea m-a facut sa gandesc.

Si, iar m-a facut sa gandesc.

Si, evident, sa gandesc iar.

Pana cand, o alta intrebare s-a conturat in circumvolutiunile din dotare. Sau, ma rog, in materia aia care se presupune ca exista in creierasul meu.

Oare eu, cititorul aproape obsedat de carti, am observat vreodata, la modul constient, verbele folosite?
Ei bine, dupa un oarecare timp alocat acestui proces de gandire, am ajuns la concluzia ca… nici prin gand nu mi-a trecut sa-mi pese de asta. Atat timp cat scriitorul a reusit sa ma faca sa ma implic emotional si rational in “actiune”, am citit cartea… fie ca era fiction, fie nonfiction… cu interes.

Dar, asta e doar parerea mea. Si, categoric, nu mi-am propus sa-mi impun parerile.
Asa ca, mi-am suflecat eu frumusel manecile si am plecat la vanatoare de pareri furnizate de altii. Poate chiar experti in domeniul acesta.

Surpriza mare… in general, materialele gasite erau… parca trase la indigo.

Asa ca, am hotarat sa fac o compilatie… sau, mai degraba, o “adunatura” cu materialele gasite. Pe care, intentionam sa le pun frumusel intr-un singur fisier si… sa te las sa tragi propriile concluzii.

Dupa care, le-am luat iar pe toate la mana si… am observat ca… majoritatea asa zisilor “experti” care dau “lectii” in materie de gramatica… de fapt, sunt doar oameni care au cate un blog si vor sa-l umple cu ceva. Ca acel ceva nu e scris de ei, nu mai conteaza.

Nici macar nu se deranjeaza sa interpreteze textele preluate. Asa ca, dupa ce mi-am dat seama ca luasem din vreo 15 locuri diferite… acelasi text… am renuntat la ideea de a ti le prezenta.

Pana la urma, cu o simpla cautare pe dragul nostru google, o sa le gasesti si singur.

Dar, dintre ele, am gasit unul care nu s-a repetat si care… in plus… este cel mai complet ca modalitate de abordare.

Copiez aici un extras si-ti las linkul catre original, pentru cazul in care vrei sa-l citesti integral. Articolul nu este semnat si, ca atare, nu pot sa “preamaresc” o persoana anume. Dar, de departe, este cel mai complex pe care l-am gasit pentru tine. Il copiez exact asa cum a fost scris, fara sa-mi aduc aportul la eventuala corectare a lui (doar l-am aranjat putin in pagina sa se potriveasca cu designul site-ului meu).

 

***

Extras din articolul Valorile stilistice ale Timpurilor Verbale.

Mai Mult ca Perfectul

 

‘stabileste cadrul temporal, limita de la care urmeaza a se desfasura episodul respectiv’ ‘aceasta necontenita raportare la evenimente anterioare realezeaza ceea ce s-ar putea numi stilul naratiunii, adica acel mod de prezentare a faptelor care pune viu in lumina succesiunea lor, legatura lor dupa ordinea temporala’ (T. Vianu)

 

1 – mai-mult-ca-perfectul incadrarii cataforic

      • situat in incipit, deschide seria de evenimente prin evocarea unor circumstante propriu-zise; schiteaza fundalul evenimentelor care urmeaza a fi narate;
      • ca strategie discursiva este utilizat cu precadere in proza traditionala,marcand succesiunea cronologica a evenimentelor, organizate pe doua planuri:un plan secund, al anterioritatii (dominat de mai-mult-ca-perfectul verbelor) si un prim-plan al actualitatii (actiunea propriu-zisa relatata cu ajutorul verbelor la perfectul simplu/compus, ori la prezentul narativ);
      • rolul stilistic este acela de a diferentia timpul diegetic – situat intr-un trecut indepartat – de timpul istorisirii si al receptarii, creand o tensiune narativa prin relatia contrastiva intre planul de adancime al relatarii sintetice/ al evocarii si prim-planul evenimential; in literatura sec. al-XX-lea este utilizat si ca mijloc stilistic de arhaicizare.

Ex: In primavara anului 1916, ca sublocotenent proaspat, intaia data concentrat, luasem parte, cu un regiment de infanterie din capitala, la fortificarea vaii Prahova, intre Busteni si Predeal. (C. Petrescu)

 

2 – mai-mult-ca-perfectul narativ/ anaforic

      • intrerupe seria evenimentelor din prim-planul narativ pentru a insera un enunt / o secventa retrospectiva. (T. Vianu)
      • valoarea expresiva este conferita de intreruperea fluxului temporal, de o dislocare semnificativa in ordinea cronologica a evenimentelor, a situatiilor sau a starilor comunicate; interferenta intre mai-mult-ca-perfectul si timpuri ce exprima ulterioritatea creeaza acronia narativa;
      • Rostul mai-mult-ca-perfectului se modifica la scriitorii mai noi, care nu vor sa exprime prin el anterioritatea cronologica, ci foarte deseori si anterioritatea cauzala.’ (T. Vianu)

Ex: Niciodata femeia aceasta nu ma iubise. Reluam tot ce a fost la Odobesti, la tara, si acum simteam ca acolo am avut dreptate, ca atunci vazusem limpede, ca seria ei aceea fusese. (C. Petrescu)

***

Mai mult ca perfectul?

 

Daca e sa ma intrebi care e concluzia mea dupa toata aceasta cautare?

Ei bine, nu am gasit nici macar un singur material scris de un specialist, in care sa se mentioneze faptul ca “mai mult ca perfectul” ar trebui evitat in timpul scrierii unei carti.

Asa ca, m-am intors eu… frumusel… la concluzia mea dintai si, repet… atat timp cat autorul imi atinge emotiile si ratiunea, personal… doi bani nu dau (pardon de exprimare) pe faptul ca a folosit un timp sau altul.

Inchei mesajul de astazi cu indemnul…

Nu fii obsedat de gramatica atunci cand scoti la lumina cartea ce o ai in suflet!  (Ups, criticii vor spune ca este cliseu. Dar, ce te faci daca… eu chiar cred ca fiecare avem o carte in suflet? Cel putin una.)

Lasa acest aspect pe seama specialistului… in speta… editorul de carte.

 

In traducere… nu incerca sa fii mai mult decat Perfectul! (na’, c-am zis-o!)

 

Scriitorul (adica, tu) este si el om.

Noi, oamenii, avem plusuri si minusuri (fiecare dupa cum i-a fost ursit) insa, una peste alta, ne completam (nu singuri ci unii pe altii) in dorinta de a face viata pe aceasta planeta mai frumoasa.

Si cateodata… chiar reusim!

Las subiectul deschis si te invit sa-ti spui parerea.

Suntem pe Planeta Albastra pentru a invata unii de la altii. Si putem s-o facem doar daca… acela care are un raspuns… il face cunoscut.

 

Mult succes, spor si inspiratie sa ai!

 

Pana data viitoare, imi iau desaga de scriitor si… la plimbare cu mine!

 

Desaga de scriitor
CLICK pe desaga pentru mai multe detalii!

2 Comentarii

  1. Bună dimineața. Mulțumesc din suflet Mirela 🌹, simțeam că sunt planuri diferite în timp dar mă inhiba întrebarea ” cum ar arăta fraza asta dacă ar scrie-o Mirela, care trăiește în America, in limba engleza” . După cum vezi, eu mai mult încerc să mă formez in aceste 90 de zile. Nu scriu cu prea multă dezinvoltură la cartea mea. …îmi dau cu stângul în dreptul și înaintez cam încet. Mă simt însă mulțumită de faptul că încep să îmi creez niște obiceiuri corecte. Săptămâna aceasta am descoperit ( eu nemaifiind prea tânără) că este foarte important să fii sănătos , să ai un trup funcțional, in echilibru, care să te ajute. Te îmbrățișez cu drag 💞

    • Buna dimineata, Lilioara! 🙂 Este foarte bine ce incerci sa faci in aceste 90 de zile. Doar tu hotarasti care iti sunt prioritatile. Important este sa inaintezi pe calea catre cartea ta. Si, DA, sunt total de acord cu ce spui. Obiceiurile corecte sunt primul pas catre finalizarea cu succes a oricarui proiect. Fie ca este vorba de scrierea unei carti, fie ca ne referim la alte proiecte. Cat despre America… mi-am convins jumatatea sa stam deocamdata in Ro. Tara noastra e prea frumoasa… oamenii sunt extraordinari… aici este Acasa. Te imbratisez si eu cu drag si… poate ne si vedem intr-o zi. La o cafea. 🙂

SCRIE RASPUNS

Scrie comentariul tau!
Scrie numele tau aici