Cine asteapta cartea ta?

Bine te-am regasit in aceasta zi in care… te intreb direct… Cine asteapta cartea ta?

Chiar asa.

Doresti sa scrii o carte.
Spui ca vei scrie cartea.
Visezi la ziua in care vei termina de scris acea carte.

Dar…

Te-ai intrebat oare, cine asteapta cartea ta?
Cartea scrisa de manuta ta.
Cartea in care ti-ai pus tot sufletul.

Si, nu.
Nu ma refer la faptul ca tu insuti astepti acea carte.

Intrebarea mea vizeaza persoana aflata… undeva… in lumea larga. Acea persoana care iti asteapta cartea, mesajul, povestea. Acea persoana care, nu doar asteapta, dar are nevoie de cuvintele si experienta ta de viata… ca de aer.

Pentru ca, iti garantez… undeva pe aceasta planeta… exista un om, un suflet incarnat in trup uman, care… exact in aceasta clipa are nevoie de tine.

Te asigur ca, pentru aceea persoana, ceea ce tu intentionezi sa revelezi in cartea pe care o scrii… poate parea ca o Lumina.
Singura, unica, secreta Lumina palpabila ce are potential de a-l scoate din intuneric.

Iar, pentru binele acelui om…viitorul cititor al cartii tale… te invit acum sa te relaxezi.

Sa faci liniste in inima ta.

Sa alungi toate ideile reale sau preconcepute ce crezi ca te tin departe de cartea ta.

Fa aceasta liniste interioara si gandeste-te.
La cititorul tau.
La omul ce poate avea o viata mai usoara, mai buna, mai frumoasa… dupa ce-ti citeste cartea.

Respira adanc.
Imagineaza-ti-l citind.
Tinand in maini cartea ta.

Vezi-l cu ochii mintii lacrimand.
Punand in acea lacrima toata durerea acumulata.

Imagineaza-ti-l zambind.
Punand in acel suras toata speranta recapatata.

Datorita cuvintelor tale.

Imagineaza-ti acel om razand fericit.
Usurat de griji.
Imbratisand pe cineva drag.
Aducand prin imbratisare un zambet… si pe chipul acelei persoane.

Visezi sa traim intr-o lume mai buna?
Scrie cartea pe care spui c-o ai in inima!

Ia-ma pe mine de exemplu daca nu-ti poti imagina toate cele de mai sus.

Te intreb.
Crezi ca eu nu am avut toate gandurile si temerile pe care tu le ai? Inca.

Ooo… le-am avut.

Crezi ca nu aveam altceva de facut decat sa ies in fata “scenei” sa te indemn sa aduci la lumina cartea pe care vrei s-o scrii?

Crede-ma, viata mea este plina.

Foarte plina.

Am absolut tot ce vreodata mi-am dorit.

Nu stau astazi in fata ta, din vreo nevoie.

Stau… deoarece sunt recunoscatoare Universului care mi-a daruit totul.
Stau… deoarece mi-au fost adusi in cale oameni care m-au sprijinit.
Stau… deoarece mi-au fost daruite evenimente si sentimente din care am invatat.
Stau… deoarece… stiu ca pot la randu-mi sa ajut.

Si, incerc sa te fac sa iesi din cochilia in care… crezi ca esti inlantuit. Cochilie care, este creatia propriei tale fiinte.

Esti de acord cu mine?
Scrie acea carte!
Nu amana ceva ce… oricum este scris sa fie.

Nu esti de acord cu mine? Iti respect opinia.
Scrie in maxim 900 cuvinte argumentatia ta.

Iti imaginezi, oare, ce carte minunata si utila ar iesi daca… de cate ori ai putea sa ma contrazici ai face-o in scris?

Si, apoi, ai lua toate textele, le-ai pune cap la cap si ai publica o carte.
O carte care… sa salveze pe toti cei care asteapta cuvintele tale.

Ce te indemn, de fapt, sa faci?
Sa actionezi.

Intr-o directie… sau alta.

In lumea asta larga, exista loc pentru noi toti.
Si, in special, exista loc pentru carti sub soare.

Tu… de care parte a “baricadei” te afli?
Tu… stii deja… cine asteapta cartea ta?