Bine te-am regasit! Ai observat si tu ca Universului ii place sa se joace cu noi? Mi s-a intamplat sa observ acest lucru de atatea ori incat deja… duc afirmatia la rang de axioma. Inclusiv atunci cand vine vorba despre scriitori.
Si, pentru cazul in cate te intrebi daca vreun fulger a lovit brusc capul pe care-l am in dotare, ma grabesc sa iti explic ce-mi veni sa intru pe taramul axiomelor.
Rasfoiam mai devreme “paginile” internetului. Ca orice om care se respecta si este izolat. Si, ce gasesc?
Un perfect citat pentru o perfecta zi de 1 Aprilie.
Ca atare… il voi numi CITATUL ZILEI. Copiez. 🙂
“Majoritatea cartilor din ziua de azi dau impresia ca au fost scrise intr-o singura zi din carti citite cu o noapte in urma.”
Nu am spus-o eu ci… Nicolas Chamfort.
Desi sunt genul de cititor care… in perioadele de glorie… poate citi pana la 3 carti in decurs de 24 ore (mai usurele… nu-ti inchipui ca citesc Nietsche sau Steiner cand obtin aceste performante), nu am intalnit nici o carte care sa corespunda acestei afirmatii.
Dar, totusi, mi s-au parut interesante aceste cuvinte.
Sa nu fi stiut eu unde sa caut?
Asa ca… am pornit in cercetare.
Dupa cum probabil stii… sunt o mare colectionara de citate aplicabile vietilor scriitorilor.
Dar… asta nu inseamna ca ma apuc sa distribui citate… de-a valma… fara sa le verific. Cel putin, pe cele cu care… nu rezonez.
Spre “rusinea” mea (cu care nu mi-e rusine deloc… ca, deh… oameni suntem 👍) habar nu aveam cine este Nicolas Chamfort.
Am aflat acum.
Si… am respirat usurata cand am vazut ca a trait intre 1741 si 1794.
Categoric, am respirat sacadat cand am citit povestea intentiei sale de sinucidere. Sa iti tragi un glont in cap, pistolul sa nu functioneze si ca atare… sa ramai fara nas si un obraz… este o poveste demna de o carte. Si, pe langa toate astea, cu ultimele puteri sa iei un cutit si sa-ti tai beregata… dar sa nu nimeresti nici un punct vital… parca deja duce spre contemporanul nostru Stephen King. Mai ales cand, colac peste pupaza, esti gasit de valet intr-o balta de sange dar… totusi… te ambitionezi sa traiesti inca un an in chinuri groaznice… nici nu stiu cum sa cataloghez aceasta experienta.
Cert este, ca desi a trebuit sa-mi reglez respiratia afland povestea acestui scriitor… la final… usurata fiind fizic si psihic, am concluzionat ca omul nu vorbea despre cartile zilelor noastre.
Ca atare… poate ca, pe vremea lui, cartile pareau scrise intr-o zi.
Desi… am mari dubii ca personaje mult mai celebre (din punctul meu de vedere, evident)… precum Immanuel Kant, Voltaire, Johann Wolfgang von Goethe, Denis Diderot, Thomas Percy, Jean-Jacques Rousseau, Henry Fielding, Isaac Newton, Daniel Defoe, Jonathan Swift, Montesquieu, Dinicu Golescu, Ion Budai Deleanu si ma opresc aici… erau, nu doar contemporanii lui Chamfort dar, unii dintre ei, chiar conationalii acestuia.
In plus… toti s-au ocupat, printre altele, cu scrisul. Si, zau ca au facut o treaba minunata. Pe majoritatea “ii am expusi” pe rafturile bibliotecii mele.
In fine… cine sunt eu sa-l contrazic pe Chamfort?
Cum totul este relativ si subiectiv… exista un potential urias ca… nimic sa nu fie ceea ce pare a fi.
Ma bucur totusi ca… in vremea mea… scriitorii par sa-si faca treaba cu mai multa constiinciozitate.
Ce nu ma bucura deloc este faptul ca… acest citat circula… mai bine spus, tropaie pe internet… si implementeaza in capul potentialilor cititori idei ce “submineaza” autoritatea potentialilor scriitori.
Din zilele noastre.
Cu accent pe “potentiali” si de o parte si de alta. 😎
Zic si eu… intr-o mohorata zi.
Gata.
Ma retrag sa rasfoiesc un ❤️💛💙Bacovia💙💛❤️.
Sau mai bine… ceva mai plin de speranta.
Dragă Mirela, genială chestia cu rușinea. Am râs, e bună. Și pot să-ți mărturisesc că nici eu, deși răscolesc des prin sacul cu citate, nu știam de nea Chamfort ăsta. Povestea lui de final de excursie pământeană mi-a adus un fâlfâit rece prin preajmă. Oricum ești curajoasă să citești așa ceva în zilele astea 😅!
Dacă mă opresc la tradiția lui 1 aprilie, apăi să știi că eu o consider cea mai mare păcăleală pe care am trăit-o de-a lungul vieții. Mi-a păcălit toate visele și planurile acestei primăveri.
Sănătoși să fim! Să ne citim cu bine mult timp de acum înainte!
Te las, mă duc să ascund ultimii castraveți murați!
Ha! Mi-a venit inima la loc. Carevasazica… nici una dintre noi nu stia de Chamfort. Bun asa.
Ai spus castraveti murati??? Vreau si eu. Musai sa citesc si o carte simultan.
Am cunoscut multi oameni care erau pasionati de ciudatenii. La mine, se pare ca, muraturile si cartile merg mana’n mana.
Te pup, Elvira. Multa sanatate!
Personal, le sunt recunoscătoare tuturor scriitorilor, nu stiu cum ar arata viata mea fara carti 😍 sigur ar fi mult mai tristă
Multumesc pentru comentariu, Raluca! Total de acord cu tine!
3 carti in decurs de 24 de ore? :O păi și îți rămâne timp să bei apă?
Imi place citatul, dar dacă extrapolăm puțin, așa este cam tot ce citim, în ultima vreme… nu doar cărțile…
hahaha… am fost dotata de natura cu abilitatea de a face mai multe lucruri in acelasi timp. ca atare beau apa in timp ce citesc.
Cand eram mica, mancam muraturi. Nu ma asezam la citit fara un castron de muraturi langa mine.
Deh’… fiecare varsta cu pasiunile ei.
Eu cred că alde Nicholas era supărat pe careva sau invidios când a spus asta… Și ce mai cred: ar trebui scrisă o carte /realizat un film după viața lui, titlul ar fi evident: Greu de sinucis 😂
Cam asa… si eu… cred. Acesta este si motivul pentru care am amintit scenele cu pricina.
Parca era un film cu ceva anisori in urma. Die hard. 🙂