Lungimea Perfecta a unei Povesti Scurte pentru Adulti

Articolul de astazi incepe cu un disclaimer. Cand spun “a unei povesti scurte pentru adulti”, nici gand sa ma refer la lungimea filmelor pentru adulti. Asta asa… sa nu avem vorbe si sa nu pierzi timpul cautand picanterii ce… nu exista in text.

Deasemenea, nu abordam acum structura ideala a unei povesti scurte, sau potentialele perspective ci… doar lungimea teoretic-perfecta a acesteia.

Si, acestea fiind zise, intram iar in culisele proiectului experential de 90 zile si incercam sa raspundem la cea mai recenta intrebare pusa pe grup de Diana P… una dintre cei 82 temerari scriitori participanti.

“Salutare! Fără legătură cu tema zilei de azi dar cu cea mai mare legătură cu ce se petrece în cutiuța mea, vreau să vă întreb și eu ceva: Cam câte povești individuale ar trebui să aibă o carte de povești pentru adulți? Ca să fie interesantă și de bun-simț ca număr de pagini…La mine media cuvintelor/poveste este de 1000 până acum. Mulțumeeeesc!”

Ca sa intelegi mai bine intrebarea Dianei, o sa-ti spun cateva vorbe despre ea. De ce? Deoarece, aceste vorbe s-ar putea sa-ti dea si tie idei… in special daca vrei sa scrii o carte dar… nu te hotarasti care sa fie aceea.

Am avut sansa sa o cunosc pe Diana cu mai multe luni in urma. Este o tipa absolut brilianta. Te poate face sa izbucnesti intr-un ras aproape isteric in 3 secunde si cinci vorbe, sau iti poate ridica parul pe sira spinarii in maxim 10 cuvinte. As putea spune ca-i chiar geniala. Si… aceasta genialitate a ei o supune unei provocari. Pentru un scriitor provocarea este chiar majora. Ei bine, Diana este atat de creativa si atat de inspirata incat, mintea ei este “bombardata” cu viteza luminii de idei. Mult timp a oscilat intre… la fel de multe carti… si, intr-un final, a hotarat ca prima carte sa fie una cu povesti. Pentru adulti.

Ei bine, daca ma intrebi ce parere am despre acest lucru, am sa spun ca este alegerea cea mai buna pe care o poate face un scriitor in inima caruia “zbiara” mai multe carti… una mai interesanta ca cealalta… dar nu stie cu care sa inceapa.

Si, spun ca… este alegerea cea mai buna, deoarece… prin aceste povesti poti, eventual, asterne pe hartie toate acele carti in rezumat. Iar dupa ce publici cartea de povesti, daca mai are scriitorul din tine chef, poti dezvolta fiecare dintre aceste povesti intr-o carte de sine statatoare. Ca este fiction sau nonfiction… asta depinde de tine si povestea ta.

Chiar daca initial, nu simti ca ai idei pentru mai multe carti dar… temerile vazute sau nevazute te determina sa eziti sa te aventurezi in scrierea uneia… alegand sa faci o “culegere” de povesti scurte, te ajuti prin experienta capatata, dar si pe cititor care, incet-incet, iti va cunoaste stilul si vocea.

Si, iata ca, dupa aceasta introducere… trecem la raspunsul propriu zis. Reluam esenta intrebarii… sa nu uitam incotro ne indreptam.

“Cam câte povești individuale ar trebui să aibă o carte de povești pentru adulți? Ca să fie interesantă și de bun-simț ca număr de pagini.”

Acum… sa ne intelegem… personal, sunt adepta scrisului fara restrictii. Scriu cat am chef si, atat cat cred ca, e suficient sa exprim absolut tot ce am de spus.

Ca atare, intotdeauna o sa spun unui scriitor sa scrie despre un subiect… exact cat ii sopteste inima. Evident, afirmatia asta poate fi catalogata drept cliseu dar, asta este ce cred si, ca atare, asta spun.

Insa… inafara de scriitor, mai sunt si inginer. In consecinta, am momente in care mintea rationala sclipeste… de inteligenta, evident… si incepe sa faca anumite calcule.

Si cum, intrebarea Dianei nu merita un raspuns de complezenta… ma folosesc in cele ce urmeaza si de acea “chestie” numita ratiune. Atata cata am si eu… ca… nu-mi amintesc sa scrie “Einstein” pe fruntea mea.

Sa spun ca o poveste ar putea sa aiba o lungime perfecta, ar insemna sa te induc in eroare.

Si, zau ca nu asta e intentia mea.

Si, uite-asa… ajungem la CITATUL ZILEI.

Pe vremea cand eram adolescenta… ca orice adolescent, din vremea mea, care se respecta… il adoram, printre altii, pe Edgar Alan Poe. Iata ce spunea acesta despre lungimea perfecta a unei povesti.

“O poveste scurta trebuie sa aiba o lungime care sa-i permita sa fie citita dintr-o singura sesiune.”

Este adevarat ca… am putea sa ne oprim aici cu raspunsul, abordand doar “timpul” necesar citirii unei povesti scurte.

Totusi, vom continua spunand… scriitorului aflat in fata acestei dileme existentiale…

Scrii cat vrei, oriunde intre 700-7000 cuvinte. Unii teoreticieni in ale scrisului spun ca limita minima ar trebui sa fie 1000. Dar, din punctul meu de vedere, aceasta depinde de mai multi factori.

• • • Un factor ar fi punctul de vedere.
      • • De exemplu, daca scrii povestea din punctul de vedere al personajului principal, cu alte cuvinte la prima persoana, atunci linistit poti scrie o poveste scurta si foarte scurta. Si asta deoarece, un astfel de puct de vedere iti permite sa dai, la modul cel mai direct, detaliile de care povestea are nevoie, fara sa pierzi mult timp explicand si demonstrand prin actiuni. Cu o astfel de poveste te poti duce foarte usor catre o limita de 700-2000 cuvinte, fara sa stirbesti cu nimic valoarea ei.
        • Daca, in schimb, scrii din punctul de vedere al unui observator (din afara) atunci se presupune ca ai acces la toate gandurile si experientele personajelor si, ca atare, vei aloca mai mult timp si spatiu relatarii povestii. Bineinteles, daca vrei ca povestea sa aiba acel… vino-ncoa ce il poate tine pe cititor cu ochii pironiti in cartea ta de povesti.
    • Un alt factor pe care l-as lua in considerare este diferentierea in functie de cititorul tau ideal.
      • • Daca te adresezi cu preponderenta unui cititor matur tanar, poti sa scrii relaxat povesti scurte. Asta, deoarece, majoritatea cititorilor tineri sunt putin mai “repeziti” si au prea multa energie ca sa stea linistiti la o poveste mai lunga. Evident, exista si exceptii, dar vorbim la modul general.
        • Daca audienta ta e formata din oameni maturi, in adevaratul sens al cuvantului, poti linistit sa lungesti povestea.
        • Iar, daca cititorul tau principal este omul matur in pragul varstei a 3-a, poti scrie povestea oricat de lunga vrei. In plus, poti sa scrii cu larghete si printre randuri deoarece acest cititor va sti sa “pescuiasca” toate comorile ascunse dintr-o poveste. Aici… nu am nici o emotie… Diana noastra este capabila sa scrie chiar povesti intregi printre randuri.
    • Tipul povestii este si acesta un factor de care eu as tine cont.
      • • Daca povestea e inspirationala sau cu talc, undeva intre 800-2000 de cuvinte sunt suficiente. De exemplu, pe mine ma pierzi, ca cititor de povesti inspirationale, undeva pe la 1500 cuvinte.
        • Daca povestea scurta este, categoric, fiction atunci o lungime de maxim 1500 cuvinte o incadreaza in categoria flash-fiction. Majoritatea povestilor scurte de acest tip sunt chiar sub 1000 cuvinte. Despre flash-fiction s-a vorbit si se vorbeste mult… de cand “lumea si pamantul”. Si… evident… se scriu aceste povesti in orice colt al frumoasei si misterioasei Planete Albastre. Si, daca tot suntem la flash-fiction… avem “varietati” mai cunoscute (pe care le-am gasit in wikipedia… in nici un caz nu le stiam chiar in detaliu).
          • • • Deja celebra poveste scurta in 6 cuvinte, atribuita lui Ernest Hemingway, a facut inconjorul lumii printre scriitori. Analizata pe toate partile, data de exemplu cand ti-e lumea mai draga (ca sa nu ne dezmintem… si aici)… este exemplul “clasic” de cea mai scurta poveste ajunsa pe buzele tuturor. “For sale: baby shoes, never worn.” (De vanzare: pantofi copii, niciodata purtati”.) Ca atare… nici gand sa ne facem griji in legatura cu numarul minim de cuvinte incluse intr-o poveste. Daca scriitorul stie ce spune prin acele cuvinte… succesul este asigurat.
              • twitteratura, este urmatoarea “faza”, ce a fost numita astfel prin comparatie cu faimoasele texte pe care le puteai scrie in reteaua sociala Twitter. Un numar de 280 caractere iti include povestea in aceasta categorie de flash-fiction.
              • urmeaza in ordine… dribble, numita si minisaga, cu o lungime de 50 cuvinte.
              • drabble, sau microfiction, poveste scurta descrisa in 100 cuvinte.
              • micro-story, sau poveste scurta de aproximativ 300 cuvinte.
              • sudden fiction, sau fictiune subita, in care, in limita a 750 de cuvinte are loc toata actiunea si este transmis mesajul.
              • flash fiction efectiv – undeva la 1000-1500 cuvinte.

Intentia mea nu este sa intram astazi in detalii despre fiecare dintre aceste variatiuni. Te ia ameteala daca vrei sa pasesti, mai profund, in teorie. Sau… poate pe tine nu te ia dar… pe mine, da!

Asa ca, trec mai departe… sa vad ce-mi mai “produce” pe moment cerebelul… in legatura cu intrebarea de la care am pornit acest articol.

• • • Spuneam mai devreme ca, daca scrii nonfiction si povesti scurte inspirationale cu talc, pe mine ma pierzi de client dupa 1500 cuvinte.
    • Daca, in schimb, scrii o poveste scurta cu suspans, atunci musai sa fie mai lunga. Nu extraordinar de lunga sa o transformi in nuvela, dar suficient de lunga astfel incat sa ma tii… pe mine- cititorul… “in priza”.
    • In lume sunt multi autori care publica povesti scurte (intre 4000-7500 cuvinte) ca lucrari de sine statatoare. Alti scriitori prefera sa publice povestile scurte in antologii sau colectii.
    • O poveste scurta care depaseste 7500 cuvinte (si merge pana in jur de 17000) deja trece in categoria nuveleta. Nu merg cu clasificarea mai departe deoarece ar insemna sa ma abat mult de la scopul initial al intrebarii.

Si, daca tot am amintit de scopul intrebarii, as spune ca tu… scriitorul… ar trebui sa scrii povestea scurta, de o asemenea lungime, incat sa-ti atingi scopul pentru care scrii fix acea poveste.

Personal, cand scriu… povesti scurte sau lungi… imi las inima sa-mi indice momentul in care scriu ultimul cuvant. Fara editari, fara numaratori, pur si simplu scriu. Experienta mi-a dovedit deja ca… am tot timpul din lume sa editez un text… dupa ce l-am scris la foc continuu.

Daca vrei sa scrii povesti scurte cred ca un singur lucru ar trebui sa ai in vedere. Cel putin la faza de prim draft. Incearca sa concentrezi povestea la care lucrezi pe un singur eveniment, incident sau o serie de incidente legate intre ele, avand intentia de a evoca in mintea si inima cititorului un singur efect. Sau stare sufleteasca.

Ca iti publici povestile in antologii (formate din povesti scurte scrise de mai multi autori) sau in colectii (formate din povesti scurte ale aceluiasi autor, in general publicate si separat), nu este atat de important.

Dar pentru a face putina lumina in hatisul cartilor de povesti scurte… important este sa iti definesti clar motivul pentru care povestile scrise sunt grupate intr-o carte. Ar fi o mare greseala sa grupezi povesti apartinand genurilor diferite. Totusi, daca tii cu tot mortisul sa pui o poveste scurta de groaza langa una romantica, nu am sa spun ca nu s-au mai vazut cazuri. Ba chiar combinatia a fost facuta cu succes. Dar… ingredientul secret in acest caz este… alegerea temei unitare si a tonului.

Iar, ca sa abordam si faza finala a raspunsului…

• • • Cate povesti sa fie incluse in carte? Ei bine, exact atatea cate… adunate… sa dea numarul de cuvinte pe care-l doresti TU-scriitorul.
    • Ce numar de pagini sa aiba o astfel de carte de povesti scurte? Am vazut colectii de povesti scurte de 100 de pagini dar si colectii gigant de 350-400 pagini. Recunosc, o carte sub 100 de pagini imi da o senzatie ciudata… de parca scriitorul a dorit sa scape mai repede de scris. In functie de fonturile alese, o pagina poate avea undeva intre 250-300 cuvinte. Ca atare, orice antologie sau colectie ce are intre 25000 si 120000 este ok din punctul meu de vedere. Si nu doar al meu. Cu mentiunea ca acele carti gigant… nu sunt chiar favoritele mele. Mai degraba as spune ca ma situez la nivelul cititorului care apreciaza cartile cu povesti scurte… la care… trebuie “compilez” cu creierul si inima… in jur de 30000-40000 cuvinte.

In speranta ca am adresat majoritatea aspectelor intrebarii principale de astazi, un singur lucru mai vreau sa-ti spun.

Nu uita!

Teoria ca teoria dar… cea mai “tare chestie” atunci cand scrii o carte este… sa te distrezi.

Sa te joci cu cuvintele.

Sa privesti totul ca pe un joc frumos.

Si, sa scrii relaxat, fara sa simti ca pe umerii tai apasa toata greutatea planetei.

Iti doresc sa ai spor si inspiratie pe Calea catre Cartea TA!
Fie ca este fiction sau nonfiction.
Fie ca este poveste scurta sau roman.

PS: Aha… recunoaste… credeai ca am uitat!
Ei bine, nici gand!

TEMA pentru astazi este… tot in doi pasi.

1 – Scrie o poveste. Fiction sau nonfiction
2 – Scrie-o in minim 900 de cuvinte. Si, daca, te lasa nervii in fata unei povesti flash-fiction, accept si o poveste in 6 cuvinte. Dar… neaparat… sa fie brilianta! 🙂