Scriitorul si Pusca lui Nichita

Bine te-am regasit, drag scriitor! Mai tii minte Pusca lui Nichita? Nichita Stanescu, evident.

Pe vremea cand eram micuta, adoram zilele de vacanta in care mama ne lua (pe mine si fratele meu, Stefan) la birou. Lucra in proiectare si avea un super colectiv. Colegii eiโ€ฆ unul mai tare ca altul si… toti erau capabili sa se coboare la mintea noastra de copii.

Multe jocuri, trucuri si giumbuslucuri am invatat de la acesti colegi ai mamei.

Printre care si bancuri.

In general, nu tin minte bancurile si sunt in stare sa rad cu aceeasi pofta, chiar daca imi spui unul de zeci de ori.

Asta deoarece, putine sunt bancurile care mi-au intrat in cap.

Iar cel cu pusca este unul din ele. Cel putin, asa credeam eu cu mintea de copil de atunci. Intre timp, am aflat ca era o poezie.

Nu, nu te pregatesc sa scrii o carte nonfiction despre bancuri si nici despre poezii.

Nici macar despre Pusca lui Nichita.

Darโ€ฆ cu siguranta iti este folositoare asocierea.

scriitorul si pusca lui nichita
Scriitorul si Pusca lui Nichita

Deciโ€ฆ

Stii Pusca lui Nichita?

 

Fie ca da, fie ca nu, eu tot ti-o spun.
Incep.

“Pusca este alcatuita din trei parti:
partea de sus,
partea de mijloc,
si partea de sus.

Partea de sus este compusa din:
partea de sus a partii de sus si
partea de mijloc a partii de sus si
partea de jos a partii de sus.

Partea de mijloc este compusa din:
partea de sus a partii de mijloc si
partea de mijloc a partii de mijloc si
partea de jos a partii de mijloc.

Partea de jos este compusa din:
partea de sus a partii de jos si
partea de mijloc a partii de jos si
partea de jos a partii de jos.”

[Pusca ~ Nichita Stanescu]

 

Ma opresc la acest prim nivel de structurare a pustii. Cu mentiunea ca, acei colegi simpatici ai mamei, proiectanti fiind, erau capabili sa disece partile pustii pe tot parcursul zilei de munca, noi copiii distrandu-ne de minune, razand cu gurile pana la urechi in timp ce eram setati la cote maxime de vigilenta.

Radeam copios, mai ales in clipele in care ii prindeam pe colegii mamei ca se incurcau… mai mult ca sigur, intentionat… la disectia partilor superioare, de mijloc si inferioare ale pustii.

Dar de ce iti spun toate acestea?

Pentru ca, si in cazul cartii tale, tot asa trebuie sa procedezi. Sa diseci structura cartii, pana candโ€ฆ o sa observiโ€ฆ cartea se scrie aproape singura.

Iar pentru tine intregul proces devine o distractie imensa.

Si, daca tot ai citit pana aici, te recompensez cu un banc. Gen dilema.

Mai actualโ€ฆ poate ca-l stii deja darโ€ฆ si acesta se potriveste de minune in viata ta de scriitor.

โ€œStii cum bagi un elefant in frigider in trei pasi?

Deschizi usa frigiderului, bagi elefantul, inchizi usa frigiderului.

Darโ€ฆ stii cum mananci un elefant?

Cu lingurita.

Bucatica cu bucatica.โ€

 

Ei bine, tot asa vei scrie si cartea ta.

Parte cu parte.
Pas cu pas.
Bucatica cu bucatica.
Iar eu, data viitoare, iti voi administra cu lingurita absolut toti pasii.

 

SCRIE RASPUNS

Scrie comentariul tau!
Scrie numele tau aici