Imi propusesem astazi sa iti scriu despre reactiile, absolut minunate, pe care le-am primit de la voi. Despre ce au simtit alti cursanti in legatura cu lectiile si sfaturile primite.

Imi mai propusesm sa iti povestesc si despre reactiile pe care familia mea le-a avut dupa ce am lansat, catre tine, propunerea de curs platit.

Voiam sa te fac sa zambesti cand ti-as fi analizat reactia mamei mele… in timp ce, ii povesteam la telefon… despre aceia dintre voi care mi-ati scris, despre toti cei care mi-ati acordat increderea voastra neconditionata si v-ati inscris deja la curs (fara ca macar sa stiti ce surpriza v-am pregatit! Da’… e buna, nu-i asa? Daca nu ai citit inca despre surpriza, deschide mesajul anterior pe care ti l-am trimis. Ai acolo totul, cu lux de amanunte.)

Mama se apropie de 80 de ani (dar arata cam de 50) si face parte dintr-o generatie destul de mult incercata in viata. Ei bine… cand i-am povestit despre frumoasele cuvinte ce mi-ati adresat… a fost super, super incantata.

Cand am ajuns la partea cu…

Mami, sa vezi cati s-au inscris deja si au facut plata! Dar sa vezi ce fericiti vor fi cand vor afla de surpriza pe care le-am pregatit-o si despre care nu am vrut sa le spun decat spre final!“…

 

Ei bine… la auzul acestor cuvinte ale mele… am simtit, chiar si prin telefon, cum mama se crispeaza si imi spune… “Taci! Nu vorbi mai mult. Poate ne asculta cineva!“”

 

Ca si cum… spuneam vreun secret de stat pentru care puteam fi trasa la raspundere. De cand este pedepsita dorinta de a face bine… nu stiu, dar… chiar m-a pus pe ganduri reactia mamei.

 

<<Da, mami!… Stiu ca citesti (pentru ca si tu te-ai abonat sa primesti mesajele cursului gratuit). Stai linistita… fata ta face o treaba buna! Universul iti vede intotdeauna intentia din spatele unei actiuni. Dai bine, primesti bine. In plus… ma indoiesc ca cineva asculta ce vorbim noi doua la telefon. Mai bine… hai la o cafea sa stam la taclale!>>

Evident… mesajul se doreste a fi o paranteza si este adresat mamei mele. 🙂

 

Ei bine… dintr-o data am renuntat la ideea initiala. Nu mai rascolesc printre sutele de mesaje sa le aleg pe cele mai magulitoare. Pentru ca… aseara la miezul noptii am primit un email.

De la L.. Da, una din fetele care, ca si tine, a participat la cursul gratuit. Si, L. a reusit sa puna in cuvinte atat de mult adevar si atat de bine a descris dilema in care se afla incat… o sa copiez pentru tine… atat cuvintele si intrebarile ei cat si raspunsul meu.

De ce? Nu din dorinta de a face publica o conversatie privata ci… pentru ca, pur si simplu, cred ca aceasta discutie te poate ajuta. Pe drumul catre cartea TA.

Si acestea fiind spuse… te invit sa “tragi cu urechea virtuala” la cateva din intrebarile pe care… poate si tu le ai.

 

Tragi cu urechea virtuala

Email primit de la L.

 

“Draga Mirela,

M-am tot sucit si rasucit in legatura cu inscrierea la cursul tau.

In ceea ce ma priveste, n-am scris nimic pana acum vreun an de zile, moment in care au aparut cateva poezii de nicaieri. Cand si cand mai “apare” cate o poezie, dar doar atunci cand doreste ea. Categoric este vorba despre starea de flow si despre faptul ca inspiratia nu doreste tot timpul sa-mi tina companie.

De vreo jumatate de an cochetez si cu ceva fictiune, dar mi-a luat destul de mult timp sa ma “imprietenesc” cu personajele, cu ideea daca nu cumva e prea mult la cei 50 de ani ai mei si cu multe alte intrebari pe care mi le-am pus. Exact ce ai enumerat si tu in e-mailurile anterioare.

Cursul tau este despre cum sa scrii o carte nonfiction. Eu am o mare dilema in legatura cu asta. Cred cu tarie (cel putin acum!) ca, indiferent ce domeniu ai vrea sa abordezi in cartea pe care vrei s-o scrii, nu e suficienta activitatea de research. Iti trebuie si ceva studii. Nu poti sa scrii despre nutritie, gastronomie, parenting, fitness, varsta a treia, cresterea copilului, relatiile interumane etc. sau poti sa scrii, dar nu cred ca esti credibil daca nu ai niste studii in acest sens.

M-ar interesa parerea ta legata de acest subiect. Poate gresesc eu si as vrea, daca se poate, sa-mi dai cateva argumente in acest sens. Chiar as aprecia daca mi-ai face pulbere imaginea pe care mi-am construit-o despre scrierea unei carti nonfiction.

Una peste alta, cat din informatia din acest curs (in procente, ca de la inginer la inginer; si eu tot inginer sunt, absolvind apoi si o facultate de litere) s-ar preta la un ajutor pentru scrierea unui carti de fictiune?

Astept cu nerabdare raspunsul tau.

Numai bine,

L.

P.S. Imi place numele tau de autor.

 

Daca te regasesti in cuvintele de mai sus, daca ai si tu aceleasi dileme… te invit sa citesti in cele ce urmeaza raspunsurile mele.

“Sa-ti fie cu folos!”

 

Draga, L.!

Iti multumesc din inima pentru mesaj. L-am vazut si citit prima oara aseara… de fapt la miezul noptii. Tocmai ma pregateam sa ma duc la culcare, dupa o zi super incarcata si dupa ce… cu o noapte inainte nu am reusit sa dorm. Poate de emotii ca se apropie cursul, poate de prea multe planuri si ganduri sau… poate… habar nu am care din ele este acum :-)))))))))

Spuneai ca te-ai sucit si te-ai rasucit in legatura cu inscrierea. Stii ce? Asta, in sine, este chiar ceva bun. Pentru ca tu, vei lua cea mai buna hotarare care sa fie doar in avantajul tau. Indiferent de ceea ce vei decide, hotararea ta va fi una bine cantarita. Daca alegi sa urmezi cursul, nu vei avea asteptari false si ceea ce vrei sa primesti, vei primi. Daca nu te inscrii, nu o sa ai momente in care o sa regreti deoarece, ai hotarat cu argumente clare ca nu este momentul sa te inscrii, sau ca acest curs nu te poate ajuta pe drumul pe care doresti sa-l strabati.

Este minunat ca ai inceput sa scrii!!! Nu conteaza cand incepi. Tot ce conteaza este SA INCEPI si sa continui. Starea de flow, intr-adevar… este ceva ce primeste influente exterioare din atatea parti incat… cu greu cineva neobisnuit cu scrisul zilnic o poate controla. Totusi, atat starea aceasta de flow cat si intalnirea cu muza personala, pot fi influentate de noi.

 

In cursul gratuit si in materialele ce au urmat, am scris despre aceste aspecte.

Si, categoric, o sa mai scriu. (Probabil, dupa ce duc la bun sfarsit prima editie a cursului. Pana atunci, vreau sa acord toata atentia mea celor care au avut incredere ca ii pot ghida pe calea catre cartea lor.)

Am avut si eu o perioada, destul de lunga, in care am pendulat intre o multime de hobby-uri pe care le am. Lista lor este atat de lunga incat nu are nici un sens sa le insir. Dar, categoric, fiecare dintre ele imi umple sufletul de bucurie si pofta de viata!

Si, tocmai aceasta lista interminabila este motivul principal pentru care… brusc am hotarat sa aleg un sigur hobby… pe care sa ma concentrez.

 

Si, am ales dupa o lunga “cantarire” a avantajelor pe care le-ar putea aduce oamenior fiecare dintre aceste hobby-uri ale mele. Pentru ca… am mai spus… ceea ce sufletul meu imi cere dintotdeauna este… sa ajut. Asa cum pot eu, de la nivelul meu minuscul. Atat timp cat, cineva pe planeta asta poate beneficia de experienta mea, sufletul meu stie ca isi implineste misiunea.

Ca atare…

Am ales scrisul. Mai specific, scrierea cartilor.

Si cu aceasta hotarare am pasit mai departe. Avand atatea preocupari si cunostinte dobandite din multe domenii, consider ca singurul hobby in care pot sa le folosesc pe toate… sunt cartile.

Si, am ales nonfictionul ca gen de carte principal deoarece… asa pot eu sa ajut mai bine si alti oameni.

Dar, dupa cum stii… am cochetat si cu ideea de roman. Fiction.

 

Dar… nepublicand inca o astfel de carte, nu pot sa ma erijez intr-un mentor pentru un scriitor care doreste sa scrie fiction.

Desi, am studiat fictionul, desi ii cam cunosc secretele… inima nu ma lasa sa spun… “Vino, sa iti dau sfaturi!

DAR… am construit cursul gratuit pe o asemenea structura incat sa fie de folos, atat scriitorului care este inclinat spre fiction, cat si celui care prefera sa scrie o carte nonfiction.

Oricine parcurge cei 43 de pasi pe care i-am dat in curs, cu siguranta va aduce la lumina zilei cartea pe care o are in inima.

M-am ferit sa restrictionez genul de carte la acel nivel de curs, tocmai pentru ca am hotarat sa fiu de ajutor oricui. Oricui doreste CU ADEVARAT sa scrie o carte, dar se impiedica in fel de fel de obstacole. Multe dintre ele mult mai mici decat par la o prima vedere.

 

Intr-adevar… tu ai spus un mare adevar! Activitatea de research nu este suficienta. Iti trebuie si studii.

Eu am facut tot ce am putut ca sa dau, inclusiv pasii pe care eu i-am descoperit dupa ani multi de studii.

 

Dar… stii… m-am bazat pe ideea ca am facut acest curs pentru romanii mei dragi! Si eu, cred cu toata inima ca romanii sunt un popor special.

Dupa umila mea parere, fiecare roman, indiferent de locul pe care-l ocupa pe ierarhia sociala (o alta mare inventie a omenirii care… reuseste sa ne anihileze multe din puterile cu care ne nastem)… are capacitatea de a descoperi SINGUR adevaruri vitale. Pentru a-si vedea visele implinite.

Iar, daca visul este sa scrie o carte, categoric, am pus din inima tot ce am stiut in acel curs gratuit.

Tu esti romanca, L! Asta inseamna ca… si daca alegi sa pasesti singurica pe acest drum… tot biruitoare vei iesi!

Singura conditie pentru implinirea acestui vis este… scrie din inima, pune-ti inima pe masa, scrie pentru inima cititorului. Asculta-ti inima!

Nici eu si nici altcineva nu va putea sa iti daruiasca mai multe decat inima TA iti poate darui. Trebuie doar s-o asculti!

Si, ai sa vezi… cartea ta se va scrie singura!

Intr-adevar, calea de a scrie singur este o cale mai lenta.

Dar este.

 

Tot ce pot eu adauga in cursul platit este accelerarea procesului. Pentru ca am parcurs deja pasii… de nenumarate ori… pentru ca stiu ca functioneaza perfect… pentru ca stiu scurtaturile.

 

Ai spus:

Iti trebuie si ceva studii. Nu poti sa scrii despre nutritie, gastronomie, parenting, fitness, varsta a treia, cresterea copilului, relatiile interumane etc. sau poti sa scrii, dar nu cred ca esti credibil daca nu ai niste studii in acest sens.

M-ar interesa parerea ta legata de acest subiect. Poate gresesc eu si as vrea, daca se poate, sa-mi dai cateva argumente in acest sens. Chiar as aprecia daca mi-ai face pulbere imaginea pe care mi-am construit-o despre scrierea unei carti nonfiction.

 

Ei bine, cu riscul de a te dezamagi… nu am cum sa iti “fac pulbere” imaginea pe care ai construit-o.

Pentru ca este absolut adevarata.

Nu ai cum sa scrii despre… sa zicem, cresterea copilului, daca tu nu esti parinte. Oricat studiezi despre copii si parinti… niciodata nu vei reusi sa atingi inima cititorului scriind o carte despre cresterea copilului. Si asta pentru ca… tu nu ai fost parinte. Si nici nu ti-ai simtit inima tresarind in fata chipului absolut angelic al copilului. Copilul tau, care s-a nascut din sangele tau.

 

Dar… ca sa explic mai bine. Daca luam din listuta facuta de tine.. nutritia (e doar o alegere aleatorie… puteam sa iau altceva… dar am ales asta pentru ca este un subiect controversat). Categoric, poti scrie despre nutritie cu fruntea sus, chiar daca nu ai studii si diplome. Dar, te afli de ceva vreme pe aceasta planeta. Categoric, ca sa rezisti, a trebuit sa te hranesti. Ti-ai hranit trupul si sufletul si ai ajuns la stadiul in care te afli astazi.

Deci, asta te califica sa poti scrie despre… nutritie. Cu siguranta iti faci si munca de cercetare aferenta. Refuz sa cred ca cineva ar dori sa scrie despre un subiect… fara ca macar sa se fi informat inainte. Dar… faptul ca tu ai experimentat pe propria piele diverse moduri de hrana… te face capabila sa scrii, sa impartasesti altora experienta ta… cu alte cuvinte… sa ajuti.

Nu! Nu o sa ajuti pe cineva care… deja are diplome de nutritionist! Acela are alt standard la care se raporteaza. Dar, tu, de la nivelul tau… poti ajuta alti oameni de pe aceasta planeta care… nu au trecut prin ce ai trecut tu. Nu au experienta ta. Insa… ar putea evita o multime de capcane pe care viata si nutritia gresita le poate aduce in calea lor.

Datoria ta ca scriitor de nonfiction este sa iti pui inima in cuvinte si sa iti setezi inca de la inceput, intentia de a fi de ajutor. De restul, iti garantez ca are grija Universul!

 

Si acum… la final… hai sa vorbim despre…

 

Una peste alta, cat din informatia din acest curs (in procente, ca de la inginer la inginer; si eu tot inginer sunt, absolvind apoi si o facultate de litere) s-ar preta la un ajutor pentru scrierea unui carti de fictiune?

Astept cu nerabdare raspunsul tau.

 

Aici sunt mai multe aspecte. 🙂

In primul rand esti inginer. Asta mi-a muiat inima instantaneu. Ador inginerii care doresc sa scrie o carte! Nu conteaza ca este fiction sau nonfiction. Un om care are o formatie tehnica, un om care si-a dezvoltat la extrem partea rationala… este omul care atunci cand isi pune in cap sa scrie… a facut primul pas catre eliberarea partii sale artistice. Mi se pare extraordinar! Stiu ca tie iti este mai greu decat unui om care… de ani de zile picteaza, sau canta… sau scrie.

La fel de greu ca si acelorasi oameni amintiti mai sus, care ar dori sa… bata cuie, sa zicem.

Am luat exenplul acesta deoarece mereu ma face sa rad.

 

Sa-ti explic.

Cu ani in urma, pe langa jobul principal de inginer la firma unde semnam condica, colaboram si cu multe alte companii particulare. Faceam evaluari in constructii si… le faceam foarte bine 🙂

Unul din constructorii cu care colaboram, fusese veterinar inainte de a intra in lumea constructiilor. Omul… simpatic… imi spunea intr-o zi despre… cat de afon este el in materie de constructii. Facea totul la nivel instinctiv dar se baza pe angajatii lui care faceau o treaba foarte buna. Si incercand el sa-mi demonstreze ca are un creier total atehnic imi spune “Mirela, sunt atat de neindemanatic incat chiar si daca vreau sa bat un cui in pamant, reusesc sa indoi cuiul, el nu va intra unde trebuie, iar eu voi merge rapid la doctor pentru ca… invariabil… imi dau cu ciocanul peste degete.

Gata. Cred ca am demonstrat ce voiam sa spun despre ingineri si ratiune, artisti si creativitate.

Si acum… in procente, exact cum doresti… cat din metoda mea se va preta la scrierea unei carti fiction.

 

  • 100% daca esti dispusa sa adaptezi din mers. Daca, de exemplu, eu spun “cum sa alegi un titlu pentru cartea nonfiction”, tu esti dispusa sa accepti ca la fel de bine informatia poate fi aplicata la fiction… atunci nu vei avea nici o problema. Pentru ca… absolut toata informatia se poate aplica la orice.
  • 75% daca refuzi sa crezi ca ceea ce spun rostind termenul “nonfiction” poate fi aplicat si in cazul unei carti fiction.
  • 50% daca iti doresti sa inveti despre metafore, dialoguri, scene de lupta, scene de dragoste, constructia unei intrigi si toate celelalte. Spun 50% deoarece, inclusiv in nonfiction vorbim despre toate astea dar… nu punem accent pe descrieri de peisaje. Punem accent pe storytelling si trezirea interesului cititorului. Nu ca sa pacalim cititorul sa citeasca cuvintele noastre ci… ii inducem o stare de curiozitate si interes cu scopul de a-i da informatii folositoare de care… poate nici el nu stie ca are nevoie.

 

Cred ca ti-am raspuns la toate punctele.

Sa iti fie de folos, L.!!!

 

Si, nu uita doua lucruri…

  • asculta-ti doar inima cand iei o decizie. Ea stie cel mai bine.
  • esti romanca! Asta te indreptateste si te face capabila sa te descurci in absolut orice situatie!

 

Te imbratisez cu drag si iti urez sa ai inspiratie si spor pe calea catre cartea TA.

Mirela

 

 

Published by Mirela-Carmen

Scriitor, traducător de cărți, inginer, project-manager, content marketing strategist, blogger, îndrăgostită de joaca cu energiile, veșnică studentă în căutarea Adevărului Suprem, extrem de mândră mamă și adorată soție…